Judetele Romaniei Socialiste [mwl1wmog6v4j]

T6 arzătoare de grăsime zion laboratoare

Când se-alesese praful de Pem? Un stol de băieţandri se strecoaiă t6 arzătoare de grăsime zion laboratoare maşinile oprite la semaforul de pe Wilson, trâmbiţâftd tidurile ziarelor de după-amiază, şi el o ia, încet, spre Colmena. Cu mâinile-n buzunare, cu capu-n jos, se îndreaptă, flancat de mulţimea trecătorilor, spre Piaţa San Martin. El era ca Pend, el, Zavalita, sealesese praful şi de el cândva, într-un moment anume. Gândeşte: când? În faţa Hotelului Crillăn, tm câine vine să-i lingă picioarele: şi dacă eşti vreo potaie turbată?

greutatea pierde 2021

Ia marş de-aici. Perul la pământ, Carlitos la pământ, toţi dărâmaţi. Gândeşte; nimic de făcut. Vede o coadă lungă la staţia de auto-buze spre Miraflores, traversează piaţa şi dă de Norwin, hei frăţioare! La o masă a Barului Zela, stai jos Zavalita, ţinând în mână un pahar cu cocteil chilcano şi întinzându-şi picioarele spre lustragiu, fă-te'ncoa să cinscim ceva.

Nu pare beat încă, Sandago se-aşează şi face semn lustragiului să se-ocupe şi de pantofii lui. Da, acuşica şefu', gata şefu', îi facem oglindă şefu'. Că doar eşti trecut prin Universitate şi-ai putea scrie editoriale, nu, Zavalita? Gândeşte: atunci — Vin devreme, mi se dă tema, mă ţin de nas Si-tl două-trei ore, gata, trag lanţul şi poftim editorialul.

O să crăp tot la Faptul divers, e clar. Apropo, a murit Carlitos? Pe Norwin îl puftieşte nsul şi Santiago închide ochii: casele din Chorrillos sunt cuburi cu zăbrele, peşteri cu pereţii crăpaţi de cutremure, înăuntm zac claie peste grămadă ţoale, veehituri şi prăfuite bătrânici aproape putrede, cu papuci, cu varice.

O biată siluetă fuge printre cuburi, zbierătele ei tulbură dimineaţa uleioasă şi întărâtă fumicile, scorpionii şi scoropendrele care o uimăresc.

Asta-i, Carlitos, ce să-i faci, fiecare se apără de Pem cum poate. Băutura te inspiră, zău, convinge-te. Ce mai ziceau puşlamalclc alea?

Păi tembelri se plângeau de nerecunoştinţa ta, Zavalita, ziceau sa mai vii şi tu să-i vezi, ca-nainte. De nu cumva, Zavalita, o cura de slabire tot ai timp liber berechet, te-oi fi apucat să lucrezi şi-n altă parte? Ca mâine te văd avocat, lăsându-te de ziaris-tică.

Welcome to Scribd!

Parcă te văd ajungând un burghez. Faptul divers îl tennină pe om, vezi şi tu, convinge-te. Feţe bărbăteşti, ochi opaci şi învinşi zăbovind peste mesele Bamlui Zela, mâini ce se-ntmd după scrumiere şi pahare cu bere. Ce urâtă era lumea asta, Carlitos avea dreptate. Gândeşte: ce-o fi cu mine azi?

Lustragiul pune pe fugă, vânturând din inâini, doi câini ce gâfiiau printre mese. Uite că nu mai e coadă, mă duc să iau autobuzul. Hai să retrăim timpurile bune. Mda, timpurile bune: poate atunci. Da, dăr nu din pricina asta, frăţioare.

pierde belly fat gain abs

Norwin ţinc morţiş să-i plătească berea şi lustruitul pantofilor, apoi îşi string mâna. De ce toate valsurile creole sunt în halul ăsta de tâmpite? Gândeşte: ce am azi? Stă cu bărbia în piept şi cu pleoapele întredeschise, trage cu coada ochiului la burtică: la naiba, Zavalita, te-ai cam rotunjit, şi umflătura asta-n sacou!

Să fi-nceput totul de când s-a pus pe băut bere? Adică cu cinşpe, douăzeci de ani în urmă? Patru săptămâni de când nu le-a mai văzut pe mama, pe Tete. Cine-ar fi zis ca Popeye va termina Arhitectura, Zavalita, cine că vei ajunge să scrii edito-riale contra ctinilor din Lima? Gândeşte: încă puţin şi mă văd burtos.

O să meargă la baia turcească, o să joace tenis la Terrazas, în şase luni o să-şi topească burdinanul de nu s-o mai cunoaşte, şi iar o să aiba-un pântec neted ca la cinşpe ani. Totu-i să se zorească niţel, să-şi învingă apatia, să se scuture cât de cât. Gândeşte: sportul, asta-i soluţia. Coboară, sendreptă spre Porta, cu mâinile-n buzunar şi cu capu-n piept, ce naiba am azi?

Ce ini s-a căşunat? Ceml e tot mohoââţ, atmosfera e şi mai cenuşie, a-nceput bumiţa: picioruşe de înţari pe piele, dezmierdări ca de păianjeni. Ba nici acit, ci o senzaţie şi mai fugară, şi mai neplăcută.

Pină şi ploaia a luat-o razna-n ţara asta. Gândeşte: măcar să fi plouat cu găleata. Ce filme-or rula la cinematografele Colina, Montecario, Marsano? Dar mai mult ca sigur că Ana şia notat deja cine ştie ce dramă mexicană din ziare, ce naiba-am azi?

japonia munafie high talie slimming chilot

Gândeşte: dacă cenzura ar interzice melodramele mexicane, m-aş certa mai rar cu Ana. După ce-şi vor fi băut vermutul de seară? Or să se plimbe prin Malecon, or să fumeze pe sub streşinile de ciment din Parcul Necochea simţind cum rage marea-n întuneric, or să se-ntoarcă acasă t6 arzătoare de grăsime zion laboratoare Vila Spiriduşilor ţinându-se de mână, o să ne ciorovăim iubito, o să flecărim verzi şi uscate iubito, şi printre căspături Huxley.

Cele două camere se vor umple de fum şi de miros de untdelemn încins, ţi-e tare fomică iubiţel? Deşteptătorul de dimineaţă, apa rece-a duşului, autobuzul, mersul printre funcţionari pe Colmena, vocea directomlui, preferi greva bancară, Zavalita, criza din industria pescuitului sau Israel?

Parcă-ar merita totuşi să-şi bată capul niţel şi să-şi ia licenţa-n Drept. Gândeşte: cum s-o mai iei de la capăt? Uşa apartamentului e deschisă, dar nu apare Hărmălaie, poznaş, ţopăind, zgomotos şi efuziv după cum i-e felul.

De ce laşi uşile vraişte când te duci la băcan, iubito?

Arzatoare de Grasimi - Suplimentul Lunii

Aş, nici pomeneală, Ana-i acolo, ce-i cu tine? Apare cu ochii umflaţi de t6 arzătoare de grăsime zion laboratoare, ciufulită: mi l-au luat pe Hărmălaie, dragule.

L-au azvârlit în camion. L-au furat, l-au furat. O sărută pe tâmplă, linişteşte-te iubito, o mângâie pe faţă, hai zi-mi cum a fost, o duce înăuntru ţinând-o pe după umeri, nu te mai smiorcăi prostuţo. Şi — Ana hohoteşte — Nişte haidamaci, nişte negri cu mutre de-ocnaşi. Eu îl duceam în lesă, cum trebuie. Mi l-au smucit, l-au amneat sus în camion, mi l-au furat. Sărăcuţu' de el, sărăcuţu. Înşfacă haina pe care o aruncase înainte pe-un scaun şi face un păs spreuşă, dar Ana-l opreşte: să mănânce-ntâi ceva, iute, dragule.

Are o voce dulce, gropiţe-n obraji, ochii trişti, e palidă.

Bietu' Hărmălaie. Mănâncă amândoi pe-apucatelea, fară să-şi vorbească, pe măsuţa lipită de fereastra ce dă în curtea interioară a Vilei: pământ cărămiziu aidoma celui de pe terenurile de tenis de la Terrazas, un drumeag sinuos de pietricele şi, pe maigini, tufe de muscate.

Ce-i drept, crema s-a răcit, o peliculă de grăsime mânjeşte farfuriile, crevetele parc-ar fi de tinichea. Se dusese la băcanul din San Martin să cumpere o sticlă de oţet, sufleţelule, când deodată a frânat lângă ea un camion, au sărit jos doi negri cu mutre de tâlhari, da' ştii, de-ăia groaznici, unul i-a dat un brânci şi ăllalt i-a înhăţat lesa din mâini, şi-nainte ca ea să-şi dea seama ce se-ntâmplă, îl şi băgaseră-n dubă şi plecaseră.

Sărăcuţu, bietu-animal. Santiago se ridică: fir-ar ei de bestii ordinare, ei las' c-or t6 arzătoare de grăsime zion laboratoare mi-o plătească. Păi vezi, pai vezi? Ana se văicăreşte şi mai abitir, înseamnă că şi ţie ţi-e frică să nu-l omoare, iubitule. Răspunde Sol6rzano, de la rubrica judiciară: de unde dracu' să şde unde duc hingherii câmii, Zavalita. Daţi fuga, cumnatului meu i-au omorât un chinuahua, o raritate de căţeluş.

Îşi numără-n portofel o sută optzeci de soles. Coboară la Paseo Col6n, în Piaţa Bolognesi găseşte un taxi, dar şoferul nu ştie unde-i maidanul, don. Un vânzător de îngheţată din Piaţa Doi Mai îi pune pe calea cea bună: ţineţi-o drept înainte până daţi de-o pancardă aproape de râu, scrie pe ea Depozitul Municipal de Câini, acolo-i.

E un fel de stadion cât toate zilele împrejmuit cu-n zid părăginit din cărăniizi de culoare câcănie — culoarea Limei, gândeşte, culoaiea Perului — înconjurat la rândul lui de maghemiţe care, în depărtare, se tot amestecă şi se învălmăşesc până se preschimbă într-un labirint de mlaştini, rogoz, ţigle, tinichea.

Mârâieli înfun-date, îndepărtate. E o clădire dărăpănată lângă intrare, o tăbliţă zice Administraţia. Cu mâneci suflecate, cu ochelari pe nas, cheli un bărbat moţăie într-un birou plin cu hârtii şi Santiago bate-n masă: i-au furat câinele, i l-au smuls nevesci-şi din mâini, omul tresare speriat, la dracu, n-o să las lucnmle aşa.

Atunci trebuie să fie pnntre cei aduşi cu camionul. Şi să nu mai fie-n halul ăsta, prietene ziarist, că nu-i nimeni de vină. Vocea îi este tembelă, somnolentă ca şi ochu, amară ca şi ridurile din colţurile gurii: şi ăsta-i la pământ, altă dărâmătură. Hingherii erau plătiţi după numărul cotarlelor, mai abuzau şi ei, ee să-i faci, asta-i lupta pentru-un coltuc de pâine.

Se-aud lovi-turi surde în stadionul-maidan, urlete vin filtrate ca prin ziduri de plută. Chelul tot mai zâmbeşte într-o dungă, se ridică abulic pe picioare, iese din birou mătăhăind. Străbat ditamai locul viran, întia într-un şopron care trăsneşte a urină. Cuşti paralele, înţesate de animale ce se freacă unele de altele şi sar pe loc, amuşină reţeaua de sârma, mârâie.

Santiago se apleacă în faţa fiecărei cuşti, nu-i ăsta, scrutează promiscua suprafaţă de boturi, spinări, cori drepte şi agitate, nici aici nu-i. Chelul deapănă din picioare pe lângă el, cu ochii-n gol, târşâindu-şi cipicii. Primăria trece prin momente grele, n-are fonduri, iar nouă ni se eere să facem minuni. Les din nou la loc viran. Pământ scurmat, bălării, excremente, bălti împuţite.

În al doilea şopron o cuşcă se hâţână mai tare decât celelalte, sâimele vibrează şi ceva alb şi lânos se zbate, sare, se scufimdă-n valul de spinări: ăsta o fi, să vedem.

Augusto Roabatos - Eu, Supremul

Jumate de bot, un vârf de coadă, doi ochi înroşiţi şi lăcrimoşi: Hănnălaie. Mai avea încă lesa la gât, uitaţi, vedeţi, n-aveaţi dreptul, ce mama dra-cului, dar chelul: fiţi calm, calm, c-o să cheme el pe cineva t6 arzătoare de grăsime zion laboratoare i-l scoată.

Pleacă cu-aceiaşi paşi mahmuri şi, după câteva clipe, se-ntoarce c-un tip corcit, un metis mic de stat, c-o salopeta albastră: hai, Pancras, scoate-mi-l pe albiciosul ăla.

Corcitul deschide cuşca, goneşte animalele, îl apucă pe Hănnălaie de ceafă, i-l dă lui Santiago. Săracu, dârdâia tot, zice, dar îi dă drumul repede şi face un pas înapoi, scuturându-şi salopeta. Santiago se lasă pe vine lângă Hănnălaie, îl scarpină pe cap, îi dă mâinile să i le lingă. Căţelul dârdâie, lasă în urmă picături de piş, se clatină ca un beţiv şi-abia pe locul viran pare să-şi vină în fire, grăsime arde în 10 zile să opăie, sa scurme pământul, să ftiga.

Lul pe Santiago de braţ, îi zâmbeşte acm — Şi mai scrieţi ceva la ziar, cereţi primăriei să ne mărească amărâtul de buget. Cuşti împuţite, şubrezite, un cer cenuşiu ca oţelul, aeml umed, vâscos.

Uploaded by

La vreo cinci metri de el o siluetă întunecată, în picioare llngă un sac, luptă cun şoricar care protestează din răsputeri c-o voce prea sălbatică pentm trupul lui mic şi se zbate isteric: ajută-l, Pancras.

Metisul mănmţel dă fuga, deschide sacul, celălalt îl vâră înăuntm pe şoricar, Amândoi leagă sacul c-o funie, îl aşează jos şi Hărmălaie începe să mârâie, trage de lesă gemând, ce ai? Priveşte tagrozit, latră răguşit. Oamenii au pus mâna pe nişte bâte, au şi-nceput să lovească un-doi şi să ragă, şi sacul dansează, sare, urlă înnebunit, un-doi rag oamenii şi izbesc.

Santiago închide ochii, scârbit. Sacul rămâne nemişcat, oamenii mai lovesc de câteva ori, apoi leapădă bâtele, îşi şterg feţele de sudoare, îşi freacă mâinile. Sa 21 Celălalt e mai înalt, cev'a mai tinăr ca Pancras. Face câţiva paşi către ei şi Santiago îi poate vedea în sfârşit faţa: ei asta-i!